Scrisoare..

                        
    
    Ciudat sentiment. Nu stiu ce mai simt pentru tine. Daca m-ai simt ceva.. Te iubesc? Te urasc? Sau amandoua? Sau nici una? Mai bine te uit, sau nu e bine asa? Sau poate nici nu pot, chiar daca vreau? Sau daca asta a fost tot? Dar nu vreau..sa se termine ! Nu trebuie sa fie asta tot, sa fie sfarsitul aici, si asa, in modul asta. As vrea sa iti spun atatea lucruri, si nu o pot face, ezit sa o fac, pentru ca nu stiu cum. Imi e greu. Poate daca as putea sa..nustiu, daca ti-as arata ce gandesc si simt, dar nu in felul ala, intr-un fel diferit..ca la un film, te asezi pe un scaun, iti iei o punga de pop-corn, si astepti sa inceapa. Iar eu iti urez: "Vizionare placuta !" Dar nu poate fii asa usor. E imposibil. Mai ales cand e vorba de tine. Esti asa de complicat. Nu credeam ca exista cineva asa cum esti tu, care sa-mi schimbe complet gandurile, sentimentele, care sa ma deruteze, atat de mult. Sa ma faca sa gandesc la un singur cuvant spus, doar unul singur, toata ziua. Dar la o propozitie?! Probabil ca mi-ar lua saptamani, sa inteleg ce ai vrut sa spui, doar in cateva randuri, doar in vreo 2,3 randuri scrise de tine.
  Dar asta nu e nimic. Asta e partea usoara, ce simt si gandesc eu. Partea grea e..oare ce simti tu? ce gandesti tu? Cred ca si pentru tine e greu, dar, nu cred ca e la fel de greu, cum e la mine. Tu imi zici totul, direct, fara ocolisuri. Eu ma ascund, dupa niste vorbe, niste poezii..si cateodata asta te enerveaza la maxim. Dar ce pot sa fac? Asa iti arat eu, ceea ce tu vrei sa vezi, dar, iti arat in stilul meu, inteles de mine, nu in modul in care tu ai vrea sa o fac. Pacat..ca trebuie sa ne certam din cele mai marunte lucruri. Pur si simplu, incepem o conversatie, oarecare, plictisitoare, amuzanta, trsita..vesela, incerc sa te bine dispun, o dau iar in bara..pentru ca spun lucruri aiurea, pe care, nu trebuie sa le spun, din punctul tau de vedere, dar o fac fara sa vreau..Stiu ca poate cateodata, fac pe nevinovata, si incerc sa ma fac pe mine sa cred ca numai tu esti de vina.. dar nu mereu. Am constiinta, am ganduri care ma apasa, si pana la urma, imi dau seama ca in ceea mai mare parte, eu sunt de vina. Eu sunt VINOVATA, Tu esti NEVINOVAT..si imi pare atat de rau..dar nu ma pot schimba. Si stiu ca nici tu nu vrei asta, sau prefer sa cred ca ma placi si iubesti asa cum sunt. Mie chiar imi pare rau !
          
              P.S: Te iubesc ! si Te urasc ! Asta e concluzia..asta e ceea ce cred ca simt. Am spus, CRED...