sâmbătă, 15 ianuarie 2011



"Îţi scriu aceste rânduri
Pentru a nu mai fi spintecată de aceleaşi gânduri
Ce mă fac să sufăr în interior, nu mai rezist 


Am crezut că sufletul mi l-am închis.
Dar suferinţa mă urmăreşte la fiecare pas 
Din prima zi, când te-am văzut şi m-am retras. 
Dar sentimentele nu se pot controla 
În ochii tăi mă rătăcesc, parcă-i dereglată busola.
Mă pierd în mii de sclipiri argintii 
Şi nu te mai pot deloc minţi 
Şi vreau să ştii..
Fiindcă prea mult te iubesc,
Te urăsc !
Doar pt că îmi ţi inima captivă 
şi-n ai tăi ochi şi a ta gură ce o doresc 
e numai ispită, 
şi n-am nicio alternativă.
Singurul lucru care mi-a mai rămas
Să îţi spun acum, când nu mai am glas,
Că eşti tot ce mi-am dorit
Şi ştiu că eşti fericit
Să auzi tot ce gândesc acum.
Dar am să mă opresc..
Pe acelas drum, unde ne-am şi întâlnit,
În ziua aia când am început să te cunosc,
Din ziua 
în care te-am iubit."

luni, 3 ianuarie 2011

...

 Trist e locul în care stau acum,
 e trist şi pustiu, fără amintiri
 Căci gândul meu a plecat,
 A zburat uşor pe o adiere lină..
 
 S-a gândit prea mult la asta
 Iar acum regretă.
 Căci doar tu o puteai ajuta.
 fiind departe, nimeni nu mai poate.
 
 Şi-a şters zâmbetul încet
 Pierzându-l în mare,
 Marea de lacrimi adunate
 În sufletul ei..
 
 A continuat să spere
 că te va vedea
 Şi aşteaptă momentul
 în care va putea
 să îţi spună
 ce mult insemni pentru ea..