"Îţi scriu aceste rânduri

Pentru a nu mai fi spintecată de aceleaşi gânduri

Ce mă fac să sufăr în interior, nu mai rezist 

Am crezut că sufletul mi l-am închis.

Dar suferinţa mă urmăreşte la fiecare pas 

Din prima zi, când te-am văzut şi m-am retras. 

Dar sentimentele nu se pot controla 

În ochii tăi mă rătăcesc, parcă-i dereglată busola.

Mă pierd în mii de sclipiri argintii 

Şi nu te mai pot deloc minţi 

Şi vreau să ştii..

Fiindcă prea mult te iubesc,

Te urăsc !

Doar pt că îmi ţi inima captivă 

şi-n ai tăi ochi şi a ta gură ce o doresc 

e numai ispită, 

şi n-am nicio alternativă.

Singurul lucru care mi-a mai rămas

Să îţi spun acum, când nu mai am glas,

Că eşti tot ce mi-am dorit

Şi ştiu că eşti fericit

Să auzi tot ce gândesc acum.

Dar am să mă opresc..

Pe acelas drum, unde ne-am şi întâlnit,

În ziua aia când am început să te cunosc,

Din ziua 

în care te-am iubit."