Ma inec in frunze uscate.
Frunze ale tomnei..
Astept o barca sa ma scape,
Sa ajung pe malul verii.
Sa ascult copacii cum imi canta
Plini de flori si armonie.
Sa privesc cerul ofilit de stele,
Care, parca, sunt pierdute`n galaxie.
S`aud cum se`neaca`n mare Soarele,
Si Luna cum rasare.
Incerc sa inteleg
De ce au soarta asta oare?
Ele, stele nevinovate, fara fapte
Nu se pot intalni,
Nu`si pot vorbii,
Dar se vor iubii!
Chiar asa, din departare,
Pentru ca dragostea lor e mare.
In schimb, a noastra..e pierduta..
A ramas intr`o racheta,
Care decoleaza spre o alta planeta !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu